Franta / Bilieu

Billiers- farmec liniştit

 

Pe malul mării, printre ţărmurile stîncoase ale Bretaniei, este ascuns de ochii lumii, micul orăşel- Billiers.  Plajele nisipoase sunt locuite de crabii fricoşi iar pe insulele pustii din apropiere, în mijlocul Golfului, s-au stabilit păsările. Liniştitul Billiers, duce o viaţă moderată, şi se pare că nici un cutremur mondial nu este capabil să schimbe stilul de viaţă al rezidenţilor. La fel ca acum o sută de ani, localnicii încă mai prind peşte şi colectează ouăele de pasăre pe insule, cresc flori şi participă la liturghiile de duminică. Iar dacă ai nevoie de pace şi intimitate, de linişte şi simplitate un loc mai bun de cît Billiers-ul bretanic nu vei găsi. 

 

Străzi curate, căsuţe albe bretanice, îmbrăţişate de iederi şi trandafiri, grădini cu flori de culori aprinse sub ferestre şi plante înfloritoare în ghiveci chiar în stradă. Iar după colţ se deschide un peisaj maginific către biserica gotică Saint-Maxent, unde se păstrează statuia lui Hristos făcută din os de fildeş. Rătăcind pe străzile pietruite, poţi ajunge la moara de vînt, poţi admira Castelul Rugăciunilor-pompos şi auster în acelaşi timp ori să ajungi pînă la Castelul Rochevilaine, unde la moment se situează un hotel de lux, ce mai păstrează romantismul Evului Mediu. Tot aici se găseşte un SPA centru unical, care oferă oaspeţilor îngrijiri faciale şi corporale, şi cursuri de balneoterapie si fizioterapie.

 

Iar în paradisul gastronomic pentru gurmanzi- în restaurantul hotelului, creează capodopere culinare renumitul bucătar Patrice Kayo. El susţine că cele mai simple lucruri au gustul cel mai nobil. Iar acestei declaraţii poţi să crezi gustînd din homarii prăjiţi cu cartofi sau un cuc a la Rennes. 

 

Grădini pitoreşti şi plaje frumoase- o adevărată podoabă a minunatului Billiers. Aici domneşte o atmosferă uimitoare şi colindînd plaja sub strigăte de pescăruşi şi deranjînd crabii rapizi, poţi reflecta asupra vieţii şi frumosului. 

Cînd va veni timpul despărţirii de adorabilul Billiers, merită să cumperi în calitate de suvenir, din mănăstirea locală, mărgele din lemn ce miros a tămîie. Şi într-o seară de iarnă, în timp ce le vei privi, îţi vei aminti de cerul senin al Bretaniei şi ţipetele pescăruşilor din pustiul plajei.