Italia / Roma
Roma: mim vesel cu sute de feţe
„Roma, cetate eternă
Din care s-au născut oamenii mari,
Imperatori, oratori şi cărturari,
Ea este slăvită în cer şi pe pământ
Cu cetăţile ei vechi,
Cu al său latin cuvînt!
Ea o să rămână veşnic
Un oraş etern şi sfânt. ”
Pe malurile Tibrului, 29 secole stă oraşul-eternitate, oraşul-univers, anticul şi veşnic tînărul oraş Roma. Acest oraş a văzut orgolioşii patricieni şi sărbătorile lui Nero, primii creştini şi gladiatori. El a reuşit să fie Matroana puternică, frivola consoartă a lui Cezar şi evlavioasa Madonnă italiană. Precum un clovn hazliu, el îşi schimba măştile surprinzînd şi impresionînd telespectatorii cu un nou rol.
Turiştii sunt ademeniţi de străzile sub forma pînzei de păianjen, de havuzuri şi pieţe, care se unesc în trecut, prezent şi viitor. Roma seamănă cu un muzeu imens, unde alături de palatul-amforă se înalţă un potir în stil gotic. Aici timpul se lasă învins, cedează în faţa culorilor vii ale sudului, mirosului de oleandru şi pizza, şi ritmurilor de tarantela. Şi se pare că sub acest soare, Colosseum va sta veşnic, şi peste sute de ani, mii de vizitatori vor admira grădinile vilei Borghese şi vor asculta tăcerea văilor Capitoliului, încă mai acută după agitaţia străzilor romane.
Tratoriile şi rosticeriile roamne – este o lume unică şi deosebită, în care vizitatorii vin nu atît cît să ia prînzul, dar pentru a servi un pahar de chianti, motto-ul romanilor spune: „Ia viaţa mai uşor, şi îţi va răspunde la fel!” Zucchini tempura, pizza cu feliuţe de pecorino, măruntaie înăbuşite cu vin dulce-acrişor, şi viaţa chiar devine uşoară iar discuţia cu interlocutorul devine relaxată, ca şi cum ai sta de vorbă cu un vechi prieten.
Despre această viaţă uşoară vorbesc apeductele şi arcadele Capelei Sixtine, despre ea cîntă colonadele Sfîntului Petru şi luminile oraşului nocturn – de la veselia Pieţei Navona pînă la severitatea Treptelor Spaniole. Ca o melodie răsună această viaţă în fiecare pahar de apă cristalină, ce curge din fîntînile graţioase de la fiecare colţ. Roma este veşnică, însă chiar şi mîna grea a veşniciei nu poate lipsi acest oraş de fragilitate şi bucurie, impunînd sa-şi spele machiajul şi să devină serios.
