Italia / Sorrento

Sorrento – peninsula inspiraţiei

 

„Sorrento...mare azurie..Şi albastru melodios în ceruri

Şi blîndul cuvînt „amore”rostit în mii de feluri

Aici timpul îşi roteşte în urmă coloana curbată

Readucînd parfumul iubirii uitate”

T. Yantarina

 

Mare azurie, ţărm stîncos, căzînd abrupt în valuri şi soarele fierbinte al Italiei... Acesta e Sorrento, peninsulă însorită în arbuşti de portocali. Străzile înguste ondulate ca nişte bucle, împletesc oraşul ridicîndu-se către soare ori brusc coborînd pînă la plajă. Poeniţele de picnic se rînduiesc printre pieţe şi bulevarde, aşa că poţi culege un coş de portocale şi să faci o pauză la iarbă verde. 

 

Sorrento înseamnă mare, transparenţa valurilor marine, atît de transparente, încît poţi vedea, fără să te scufunzi, scoicile şi pietrişul mărunt de la fundul mării, sau poţi urmări peştişorii răzleţi şi ţestoasele marine. Printre micile golfuri s-au ascuns plajele domoale, unde tăcerea se întrerupe doar de şoaptele mării. Dacă îţi doreşi intimitate şi linişte, dacă îţi doreşti să asculţi melodia valurilor spumoase, atunci locul perfect îl găseşti aici!

 

Înălbeşte pînza singuratică... Cu siguranţă e despre Sorrento! Pînzele vaselor de aici nu sunt singuratice, ele sunt o mulţime, uneori şi marea devine albă cînd se împînzeşte cu iahturi de nea. Poţi închiria o barcă sau un iaht mai mic şi să te laşi legănat de briza marină, într-o croazieră pe mare, admirînd litoralul stîncos din Sorrento. 

 

Fiecare oraş al Italiei este un muzeu sub cerul liber! Sorrento nu este o excepţie. În piaţa principală a oraşului, se află catedrala Duomo, luxoasă, magnifică, cu sculpturi delicate. Către ea duc străzile întortocheate mărginite de case şi curţi medievale, decorate cu trandafiri. Şi se pare că după portiţă se va ivi nasul lui Pinochio iar în liniştea culoarului va răsuna tropot de copite şi după colţ va apărea un cavaler pe cal alb. 

 

Sorrento – oraşul iubit al oamenilor de artă! Astfel, aici s-a scris romanul lui Stendhal „Roşu şi Negru”, iar lui Wagner si Mendelssohn, oraşul le-a dăruit o muzică nouă. Chair şi Homer în „Odiseea” sa a menţionat despre Sorrento, stîncile sale de care s-au izbit zeci de corabii, navigînd după cîntecul sirenelor. Poate tocmai de asta, oraşul este numit şi „peninsula inspiraţiilor”, oraşul poeţilor şi muzicienilor. Şi poate de aceea ademneşte călătorii pînă în prezent.