Studioul improvizării teatrale

• Teatrul Dramatic Rus de Stat А.P. Cehov
• Teatrul municipal dramatic pentru tineret "De pe strada Trandafirilor"
• Teatrul republican de păpuşi «Licurici»
• Filarmonica Naţională Serghei Lunchevici
• Teatrul naţional "Mihai Eminescu"
• Teatrul Naţional de Operă şi Balet
• Teatrul cu orgă
• Teatrul republican "Luceafărul"

Teatrul nostru exploatează capacităţile, care întotdeauna există şi pe care le au toţi. Aceasta este posibilitatea contactului deschis cu realitatea. Din punctul nostru de vedere, la baza realităţii – se află infinitatea dragostei. Noi am ales anume o astfel de infinitate. Se spune, că foarte multe depind de alegerea făcută. De regulă, în cazul discuţiei deschise cu realitatea, prestaţia iese destul de neobişnuită. Este firesc, deoarece viaţa e o chestie foarte neobişnuită, şi ea ne învaţă cu răbdare limba tainelor sale. Spre exemplu proiectul nostru «Marea improvizare» - reprezintă contactul maxim cu necunoscutul: actorii găsesc şi textul şi subiectul spectacolului în timpul prestaţiei. Adesea, împreună cu noi la spectacol participă şi spectatorii. Pe lîngă toate acestea noi descoperim formele moderne ale carnavalului, care în Chişinău există într-o formă imperceptibilă. Carnavalul – nu e doar un spectacol colorat din stradă. Este un ritual teatral vechi a întoarcerii omului la fraternitatea cu sine însăşi, cu lumea şi cu alţi oameni. Dispariţia tuturor frontierelor iluzorii, inclusiv cele ale morţii. O astfel de înţelegere a carnavalului a fost reînviată în secolul ХХ de renumitul filosof Mihail Bahtin. La drept vorbind, carnavalul nici nu se gîndea să moară cu adevărat; el doar s-a prefăcut mort, pentru a putea bea cum se cuvine la funeraliile sale.