Mănăstirea Sfintei Înălţări a Domnului, Noul-Neamţ

Distanţa de la Chişinău: 110 km
Durata excursiei: 2-2,5 ore
Durata excursiei:  10 ore

Mănăstirea Noul-Neamţ este succesorul tradiţiilor Lavrei din Neamţ, care se află pe teritoriul Republicii Moldova. Un loc mare în istoria Lavrei Neamţului îl ocupă viaţa şi faptele de neuitat ale stareţului acesteia, preacuviosului Paisii. Acest sfînt minunat a reînviat principiile spirituale ale călugărilor-bătrîni pe pămîntul moldovenesc, a instaurat în Mănăstirea Neamţ statutul şi rangul de viaţă coenobitic, "pe cei credincioşi" i-a învăţat rugăciunea neîncetată a lui Isus.
 
Mănăstirea Neamţ, fiind un mare centru religios şi moral şi educaţional din ţară, poseda mari bogăţii: moşii, terenuri, animale şi alte bunuri - nu doar în Moldova, dar şi în Basarabia. Pe mulţi îi atrăgea în secret această avere.
Astfel, guvernul lui Alexandru Ioan Cuza a hotărât să subordoneze Biserica Ortodoxă din Moldova, aparatului de stat. Mănăstirile, inclusiv Mănăstirea Neamţ, au fost jefuite conform "Legii cu privire la secularizarea proprietăţii monahale." În interiorul Mănăstirii a fost încălcat statutul preacuviosului Paisii din Neamţ. Persecuţiile constante au dus la faptul că călugării au început să părăsească în secret mănăstirea şi se stabileau pe teritoriul Basarabiei, care în 1812 făcea parte din Imperiul Rus. Astfel, la sfârşitul anilor '50 secolului al XIX-lea o furtună de  persecuţie a dus la fondarea Mănăstirii Noul-Neamţ.
Astfel, pe un teren donat Mănăstirii Neamţului încă în anul 1429 de domnitorul Alexandru cel Bun pe moşia Chiţcani a început construcţia unei noi mănăstiri călugăreşti, în care opera Statutul preacuviosului Paisii din Neamţ. 
Din România a fost adusă lista cu icoana miraculoasă a Maicii Domnului din Neamţ, de o frumuseţe uluitoare a Chipului şi iscusit lucrată. Icoana a devenit faimoasă prin multe miracole.
Din primele zile de existenţă a mănăstirii Noul-Neamţ, această se află în relaţii de prietenie cu multe dintre Bisericile Moşiereşti şi cu bătrânii Muntelui Sfânt Athos. În 1881, Patriarhul Constantinopolului Ioachim al III-a a donat mănăstirii, unele moaşte. În 1866, Patriarhul Chiril din Ierusalim a dăruit mănăstirii o cruce de argint aurită cu bucăţi din Sfînta Cruce a Domnului, precum şi bucăţi din piatra sfîntă din mormântul Domnului nostru Iisus Hristos, bucăţi din moaştele Sfântului Modest, patriarh al Ierusalimului, şi martirului Haralambie.
Aceste bucăţi de moaşte sfinte, împreună cu altele au servit ca fundament al arcei, confecţionate în 1882. Acesta arată ca un sicriu, din bronz aurit. La colţurile capacului sunt zugrăviţi heruvimi, iar în mijloc este sculptată o cruce.
În 1884 în biblioteca mănăstirii se aflau 146 de manuscrise în limbile moldovenească şi slavonă şi 2272 cărţi tipărite în limbile moldovenească, rusă, slavonă şi greacă.
Mănăstirea este faimoasă nu doar prin clădirile, templele şi bogăţia sa, ci mai mult prin rolul său cultural şi educaţional destul de important. Din 1990, pe teritoriul mănăstirii a acţionat un centru de misionari pentru combaterea ereziilor şi schismelor.
Prin eforturile depuse de Arhimandritul Dorimedont în 1997, este confecţionat un scrin, în care sunt puse bucăţile din sfintele moaşte, în mare parte a sfinţilor, care au activat în Lavra din Kiev-Peciorsk.
Stareţul actual al mănăstirii este Arhimandritul Paisii (Cecan), care încearcă să-şi îndeplinească responsabilităţile sale şi are grijă de lăcaşul sfânt care i s-a încredinţat.
 
 
 
Sfaturi pentru turişti 
• încălţăminte şi haine comode 
• acoperămînt pentru cap pentru protejarea împotriva razelor solare 
• aparat de fotografiat 
• pentru femei este de dorit îmbrăcăminte care să acopere umerii şi fustă mai jos de genunchi 
 
Serviciile ghidului: rusă, română, engleză, germană
Servicii de transport: Minivan, Minibus, Autobus

Partenerii nostrii